„Ce, să vă dau eu bani de implant?” Aceasta este fraza care m-a determinat să scriu rândurile de mai jos. Le aștern pe hârtie cu inima strânsă, deoarece Ambulatoriul Stomatologic SUUB se află sub directa îndrumare a prof. dr. Cătălin Florin Cîrstoiu, managerul Spitalului Universitar de Urgență București (SUUB). Această unitate medicală de elită – SUUB – înflorește pe zi ce trece sub bagheta prof. Cîrstoiu. Am scris pe larg despre medicina de ultimă oră practicată la Municipal; Hipocrat ar fi mândru.
Nu același lucru îl pot spune despre clinica de stomatologie. Chiar dacă îl avem în conducerea executivă ca manager pe același prof. dr. Cătălin Florin Cîrstoiu, iar ca director medical pe prof. univ. dr. Corina Silvia Pop, primarul sectorului 4, Daniel Băluță, a fost unul dintre principalii promotori administrativi ai investiției publice care a dus la construirea acestei clinici, facilitând finanțarea, proiectarea, construcția și cooperarea instituțională cu SUUB și Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”.
În cadrul clinicii activează (cu succes) și medici care au o vizibilitate publică aparte, fapt care, inevitabil, amplifică percepția publică asupra modului în care funcționează instituția.
Vă anunț personal că, din perspectiva mea de pacient, spiritul jurământului lui Hipocrat pare pus între paranteze în cazul prezentat mai jos.
Vă aduceți aminte domnilor și doamnelor doctori de cuvintele acestea?… „Primum non nocere”, „Ubi dolor, ibi digitus”, „Sanitas in ore, sanitas in corpore” sau „Dentibus sanis, corpore sano”?
De ce vă spun toate acestea…
Începând cu vara anului trecut, din cauza politicilor economice „extraordinar de eficiente” duse de guvernul Ilie Bolojan, în fapt măsuri distructive care au pus pe butuci business-uri și au împins oamenii către șomaj și neajunsuri, am apelat la serviciile clinicii de stomatologie SUUB. Nu am mai avut resurse pentru „privat”, acolo unde se făcea totul bine și fără durere pentru că plăteam. Am fost nevoit să merg „la stat”, cu trimitere de la medicul de familie și cu cardul de sănătate, sperând la… „fonduri”. Și la stat plătești, no doubt. Ai asigurare medicală, ți se facturează lucrarea. Nu sunt fonduri, plătești din buzunar.
Revenind, lucrurile începuseră bine în relația mea stomatologică cu „statul”. Am fost „inițiat” în acest parteneriat prin tratamentul unui premolar din cadranul stâng de sus. Totul a decurs corespunzător, neașteptat de bine, nefiind nevoie de o intervenție pe canal. Medicul curant (o doamnă căreia nu îi dau numele din motive de discreție; să-i spunem B) a tratat corespunzător premolarul și mi-a recomandat și extracția molarului 4.7. Spun asta deoarece aveam o oarecare jenă nedefinită, în zona molarilor 4.6-4.7. Mi s-a scris o trimitere către secția de chirurgie din cadrul aceleiași clinici. M-am prezentat în ziua programată pentru extracție. Acolo însă, intervenția a fost refuzată politicos din cauza unor comorbidități. Am fost chiar informat să nu cad capcană serviciilor de la privat pentru extracție, „deoarece vă vor spune orice pentru a vă extrage molarul! Dumneavoastră aveți comorbidități! Mergeți doar în Plevnei!”. Menționez că aceste boli cronice nu i-au împiedicat pe chirurgii din Plevnei să intervină ulterior asupra lui 4.7 rapid, fără complicații, fără pregătiri prealabile sau un tratament specializat pre-operator. Am mai avut intervenții de extracție de molari de minte, cu deschidere de sinus, fără probleme generate de comorbiditățile cu care mă confrunt.
Degeaba doamna doctor B. m-a tratat corespunzător; chirurgii au fugit de răspundere.
„Ubi dolor, ibi digitus”
Nu mă laud cu o dantură prea bună. Retracții osoase și gingivale, carii etc. M-am confruntat cu povestea asta mai toată viața. Mereu găseam însă soluții, mai ieftine, mai scumpe (mai ales în pandemie). La privat, bineînțeles. Aceiași medici care învață/practică la stat, lucrează eficient și la privat. La privat nu am avut dureri cu ocazia diverselor intervenții. La stat, mai că sari din scaun uneori.
De ce spun asta – între timp apare o problemă cu molarul 3.8. Se ocupă alt doctor de cazul meu, tot la clinica SUUB. Nu am mai avut parte de tratament din partea doamnei doctor B. Noul medic curant (să-i spunem I) intervine pe 3.8, deoarece pe 4.7 nu mai poate; este prea mobil: „V-a spus și doamna profesor”. Intervine într-atât de bine pe 3.8, încât după câteva zile sare o bucată din plombă. Se remediază ulterior situația, după multiple insistențe. Sensibilitatea rămâne și la această oră. Este greu să tratăm molarii de minte pe canal. Dar la privat se poate…
4.7, bată-l vina, îl împinge spre clește și pe 4.8
Același context, altă abordare. Deoarece aveam recomandare și pentru parodontologie, tot la clinica SUUB, m-am programat peste luni bune; nu erau fonduri. Am așteptat, a venit momentul intervenției asupra gingiei de pe lângă un molarul 4.7 și… surpriză. După tratamentul parodontologic (apropo, tot chirurgical, cu sângerare și anestezie serioasă) am fost nevoit să extrag molarul respectiv, deoarece era mult prea mobil – grad II spre III și apăruse și o carie urâtă. Așa cum am menționat, am făcut asta în Calea Plevnei, la Spitalul Universitar de Stomatologie. Fără chinuri și pregătiri, cum fusesem speriat de chirurgii de la clinica de stomatologie a SUUB.
Nu la prea mult timp distanță de extracție 4.8 îmi face probleme, de parcă nu fusese destul până atunci. Tot doctorul I. care m-a preluat se ocupă de tratament; obturație de canal și coafaj. Am sperat că scap, că mai am un molar pe care să mă bazez pentru masticație, chiar dacă nu mai are antagonist. Durerea persistă la cald, la rece, la curent de aer, noaptea. Cu greu reușesc să mă reprogramez pentru un alt consult, eventual tratament pe canal. Nu vă mai rețin mult. Nu se rezolvă nimic. Doctorul I. intervine din nou pe 4.8., dar nu se rezolvă nimic; aceeași durere.
Întrebat fiind ce pot face în situația asta, mi se recomandă altă extracție. „Dar dom’ doctor, nu-mi permit implanturi!”. Răspunsul terapeutului este antologic: „Ce, să vă dau eu bani de implant?”.
Tot la privat este salvarea
Suntem la mijlocul lunii ianuarie 2026. Sunt nevoit să mă împrumut de bani pentru a trata doi molari de minte, la privat. De ce? Pentru că, din perspectiva mea de pacient, spiritul jurământului lui Hipocrat pare adesea pus între paranteze. Pentru că s-a intervenit repetat, fără ca simptomele să dispară, fără ca tratamentul endodontic complet să fie abordat opțiune viabilă în cadrul clinicii SUUB.
N.B. În urmă cu mai bine de un deceniu, tata deceda în cadrul unui centru spitalicesc de renume. Un al doilea AVC masiv îi curma viața. Acum, la Municipal, se fac intervenții de excepție pe pacienți cu AVC (laudă medicilor de acolo!). La acea vreme însă, un medic șef de gardă îmi arunca în scârbă următoarele vorbe: „Ce, bă, dacă vrei să ți-l salvezi, du-l bă în America!”.
