EDITORIAL
Când oamenii mor în stațiile Metrorex, iar comunicatorii companiei dorm în papuci
Ați privit vreodată în ochii unui muribund? Ochii unui om căruia inima i-a cedat? Este un gol. Un vid negru; pupile dilatate și… lacrimi. Pe lângă cianoză, lacrimi. Lacrimi de părere de rău (poate nu mai apucă să-și ia la revedere de la cei dragi), lacrimi de durere. Cine știe? Cu o astfel de situație m-am confruntat și eu la data de 13 ianuarie 2025, în jurul orei 9, în pasajul pietonal de la metrou Unirii 1-Unirii 2; oră de vârf, dimineața.
Jocul de șah cu soarta unor generații
Jocul de șah cu soarta unor generații întregi rămâne piatra de hotar (sîc!) a marilor actori din comunitatea de intelligence, din cea de lobby, din spatele marilor interese ale establishment-ului. Marii păpușari nu se vor dezice niciodată de jocul acesta. Cred că nici nu pot. Și este nevoie și de remiză prin pat. Chiar dacă se joacă blitzkrieg. Probabil, dacă un oponent pierde, s-a dus totul. S-au văzut clar aranjamentele la nivel înalt, în propria istorie, atât pre-, cât în special în cea post-decembristă. Și ce blaturi schimonosite! Să fie pat! Și nu cel al lui Procust. Sau… ?