Reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, prezentată public ca un act de eficientizare administrativă, a declanșat un conflict deschis între Ministerul Mediului și Federația Sindicatelor Silva. Proiectul prevede desființarea a 22 de direcții silvice județene și comasarea acestora în 19 direcții regionale, sub umbrela unui „consens politic” invocat de ministru.
Sindicatele avertizează însă că această reformă, în forma actuală, nu este nici sustenabilă juridic, nici sigură social și riscă să se transforme într-un val de concedieri colective cu impact direct asupra capacității statului de a-și administra pădurile.
Consens politic versus realitate juridică
Federația Silva acuză o ruptură flagrantă între angajamentele asumate în 2025 și cadrul legislativ din 2026. La discuțiile cu sindicatele, ministrul Mediului a garantat că reorganizarea nu va produce concedieri colective. Între timp, OUG nr. 89/2025, cunoscută drept „ordonanța trenuleț”, a blocat ocuparea posturilor vacante și înființarea de noi posturi în anul curent. În acest context, susțin reprezentanții angajaților, comasarea structurilor și desființarea direcțiilor județene nu mai pot fi absorbite prin redistribuiri interne, ci duc inevitabil la disponibilizări.
Sindicatul reclamă că proiectul este promovat fără corelare cu aceste restricții legale și fără o fundamentare conformă principiilor de guvernanță corporativă prevăzute de OUG nr. 109/2011. Transferul activităților economice către secții de producție este descris ca nesustenabil operațional, iar lipsa unui studiu de impact economic și social transparent este considerată o vulnerabilitate majoră. În loc de eficiență, avertizează Silva, reorganizarea va genera blocaje instituționale și va slăbi capacitatea statului de a-și proteja patrimoniul forestier.
La mijlocul acestui conflict, poziția Federației Silva este formulată într-un mesaj tranșant, inserat în scrisoarea deschisă adresată ministrului Mediului.
„Reorganizarea unei instituții strategice nu poate fi făcută doar prin negocieri politice. Realitatea juridică și impactul social nu pot fi ignorate! O reformă făcută fără bază legală funcțională devine un experiment periculos. În actualul cadru legislativ, riscul concedierilor colective și al blocajelor funcționale în cadrul unităților și subunităților Romsilva este real și previzibil. Sistemul silvic nu își poate permite să piardă niciun angajat!”, a precizat Silviu Geană, liderul Federației Sindicatelor Silva.
O reformă fără studiu de impact
Scrisoarea sindicală acuză faptul că proiectul este construit exclusiv pe baza unei înțelegeri politice, ignorând consecințele juridice și sociale. Ingineri silvici, economiști, informaticieni și juriști sunt descriși ca resursă strategică pentru protejarea fondului forestier al statului, iar pierderea lor ar echivala cu o vulnerabilizare directă a autorității publice asupra pădurilor.
În contextul mai larg al reformelor asumate de Guvern în sectorul companiilor de stat, reorganizarea Romsilva apare ca parte a unui pachet de măsuri menite să reducă cheltuielile și să restructureze aparatul administrativ. Criticii atrag însă atenția că, în lipsa unui studiu de impact economic și social și a unei arhitecturi juridice coerente, măsura riscă să producă efecte contrare celor declarate: litigii de muncă, instabilitate internă și scăderea capacității operaționale într-un domeniu vital pentru interesul public.
Federația Silva îi solicită public ministrului Mediului, Diana Anda Buzoianu, să clarifice modul în care va respecta angajamentul de a nu concedia specialiștii Romsilva și să explice cum poate funcționa reorganizarea în condițiile impuse de OUG nr. 89/2025. În lipsa unor garanții reale, sindicaliștii avertizează că proiectul își pierde temeiul juridic și operațional și devine un risc direct pentru administrarea pădurilor României.
Reforma Romsilva nu mai este doar o chestiune de organigramă, ci un test de responsabilitate politică. Între declarațiile despre consens și realitatea legilor în vigoare se adâncește o fisură periculoasă. În forma actuală, reorganizarea nu arată ca o reformă solidă, ci ca un experiment administrativ cu potențial de conflict social și instabilitate juridică într-un sector strategic pentru statul român.
