Când oamenii mor în stațiile Metrorex, iar comunicatorii companiei dorm în papuci
Ați privit vreodată în ochii unui muribund? Ochii unui om căruia inima i-a cedat? Este un gol. Un vid negru; pupile dilatate și… lacrimi. Pe lângă cianoză, lacrimi. Lacrimi de părere de rău (poate nu mai apucă să-și ia la revedere de la cei dragi), lacrimi de durere. Cine știe? Cu o astfel de situație m-am confruntat și eu la data de 13 ianuarie 2025, în jurul orei 9, în pasajul pietonal de la metrou Unirii 1-Unirii 2; oră de vârf, dimineața.
