Precizare: Răspunderea privind informațiile publicate în acest comunicat aparțin exclusiv autorului.
Dragoș Frumosu, președinte SindAlimenta
Ceea ce Federația Națională a Sindicatelor din Industria Alimentară – SindAlimenta avertiza încă de acum câțiva ani, a devenit astăzi realitate. Închisă de mai mulți ani, fabrica de zahăr de la Bod, din județul Brașov, una dintre cele mai vechi din Romania, cu o tradiție in procesarea zahărului din sfeclă, situată într-o zonă în care cultura de sfeclă domină, va deveni amintire. Probabil ca urmează să fie tăiată și vândută la fier vechi, iar terenul va căpăta o destinație imobiliară. Este un nou jaf de manual petrecut sub ochii autorităților statului român și cu complicitatea acestora. În timp ce Guvernul ne tot vorbește în ultimul timp despre planul său măreț de reindustrializare a țării, fabricile continuă să dispară.
Potențialul imobiliar pe care îl are această zonă a stat în realitate la baza cumpărării acestei fabrici de către „antreprenoarea” Mihaela Neagu prin intermediul societății Best Achiziții SRL. În 2022, când s-a perfectat această afacere, l-am avertizat pe ministrul Agriculturii de la acea vreme, că fabrica nu se va mai deschide și că scopul real este achiziționarea terenului în scopuri imobiliare. SindAlimenta a solicitat ministrului să ceară garanții noului „investitor”, care trebuia să continue producția de zahăr din sfeclă de zahăr la Bod și să păstreze locurile de muncă.
Complicitatea sau prostia instituțiilor statului este evidentă, pentru că aceste garanții nu au fost cerute, ignorându-se solicitarea SindAlimenta fără a se da justificarea de ce statul abandonează un activ așa de valoros, dintr-un sector alimentar strategic. Astăzi, numai din tăierea acestei fabrici „noua investitoare” își va recupera banii dați pe fabrică.
„O excrocherie”
Deși a promis în multe declarații că va relua producția de zahăr, pentru a-și onora promisiunea, în realitate, d-na Mihaela Neagu a apelat la o excrocherie. Ea a importat zahăr din Ucraina și l-a ambalat la Bod în pungi cu eticheta fabricii, inducând în eroare și consumatorii. Înșelătoria a fost dezvăluită tot de SindAlimenta care a arătat că fabrica este abandonată și nu avea cum să producă zahăr. Din păcate, nici de această dată instituțiile statului abilitate nu au reacționat, escrocheria continuând mascat.
Indiferența cu care au tratat toate Guvernele post-decembriste industria zahărului a făcut ca astăzi să mai avem doar două fabrici funcționale din cele 33 pe care le aveam în 1990. Vorbim despre fabrica de la Roman, deținută de grupul austriac Agrana (austriecii au închis deja producția unei fabrici la Buzău în vara lui 2024) și fabrica de la Luduș, deținută de d-na Mihaela Neagu. Cel mai probabil că într-un timp relativ scurt și aceste două unități se vor închide pentru că astăzi statul a avut grijă să transforme cultura sfeclei de zahăr în una nerentabilă.
Fermierii sunt penalizați dacă oferă sfeclă cu conţinut de zahăr sub 16% și pierd subvenția dacă realizează sub 26 de tone de sfeclă la hectar, în condițiile în care vorbim despre niște ani extrem de secetoși, iar lipsa culturilor irigate și-au pus amprenta. În aceste condiții,nici nu este de mirare că suprafețele cultivate cu sfeclă de zahăr s-au redus de la un an la altul.
Cu toate aceste, investitoarea ne vorbește despre încheierea unor contracte cu fermierii de sfecla din zona Bod, numai că numărul acestora și al suprafețelor cultivate a scăzut dramatic. În lipsa procesării și a altei aberații politice; in urma cu 15-20 de ani, o Ordonanță a Guvernului a permis trecerea unor suprafețe de teren din extravilan în intravilan. Si așa, în toată zona Bodului au dispărut suprafețe uriașe cultivate cu sfeclă, apărând în locul lor case, blocuri, spre bucuria și interesul primarilor.
„Nepăsarea și dezinteresul fața de fermierii români pot conduce la o criză mare”
Atragem atenția că nepăsarea și dezinteresul fața de fermierii români pot conduce la o criză mare în ceea ce privește materia primă necesară industriei alimentare românești, așa cum astăzi am ajuns să importăm 80% din carnea de porc, sau sa cultivăm 10% din suprafețele cultivate cu roșii, ardei, castraveți, usturoi etc. în urma cu 15 ani.
Absența unor programe de dezvoltare a agriculturii românești pe termen mediu și lung, nu face altceva decât să transformăm această țara dintr-o țara cu un potențial agricol uriaș, într-o țară importatoare atât de materie primă, cât și de alimente. Dezinteresul politicienilor față de fermierul român a condus ca astăzi, pe rafturile magazinelor, să avem 70% produse alimentare din import.
Minciunile celor ce conduc astăzi destinele țării, absenta creării unor locuri de munca in cele doua sectoare ale economiei românești pentru a produce și exporta produs finit și nu materie primă, măsurile aberante luate, nu fac altceva decât să distrugă și să încurajeze evaziunea fiscală și corupția.